Drumuri

Drumuri. Le visez. Le vreau. Am un cod nomad bine imprimat inca de la nastere. Freamat inaintea plecarii si ma intristez cand drumul se termina si ma apropii de sosire. Mereu “intre” si soarta de a fi  prinsa in ceva intermediar. Nu pot avea ca ambitie destinatia ci doar departarea.

As fi tentata sa spun ca nu mai pot. Dar ce intimitate teribila, cum o pot impartasi cu cineva? Mai ales stiind ca, citind, ascultand, nu veti incerca niciunul sa ma ascultati ci doar sa va demonstrati voua insiva ca stiti mai bine ce se intampla in interiorul meu. Sau ca mint. Sau ca trece cu o pastila. Impresionant cum sta in fiecare din noi un potential guru, expert in slabiciunile altora. Cu ce fel de narcisism ne ascultam pe noi insine dand sfaturi competente unui om care se tine cu unghiile de marginea prapastiei?

Astfel, probabil ca sunt condamnata la tacere. Si nu e sarcasm care sa ma treaca peste oboseala asta cronica.

Cred ca vreau un drum. Un altfel de drum.

24 25 26

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s