alb si negru

Intre alb si negru. Inchid ochii. Sunt contemplatoarea noptii si ascultatoarea tacerii. Pielea sonora a tacerii ma invaluie ca-ntr-o rochie si plutind deasupra apelor rosii, in rochia tacerii, desirata in pasajul noptii descopar ca sunt propria-mi noapte.
Alb, negru. Sssssttt. Tu si cu mine…noi, suntem atat de vechi…am scapat elixirul primelor cuvinte in apele astea rosii, intunecate. Iata ele vin sa ma apuce de talpi, sa imi manance rochia pe dinauntru.
Negru, alb. Plutesc in liniste, in noapte. Nu mi-a mai ramas decat o poezie alba si una neagra. Albul inconjoara negrul. Ma indes in rochia plutitoare si privesc nefiinta, ii masor frumosul, teribilul.
Intre alb si negru cunosc deziluzia. Zeul a deschis gura si am iesit in afara. Acum trebuie sa devin.

13 17

9 11 12

7 a ab

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s