Dimineți la Dunăre

Diminețile sunt ale mele. Ceas de taină, când cețurile se ridică din pământ, vântul stă culcat una cu pământul, în așteptarea răsăritului de soare.

Privind de la geam, Dunărea curge molcom, iar Malul Celălalt îmi amintește că sunt într-un permanent exil față de Sulina.

Odată ce înveți să îți consideri adevăratele iubiri imposibile, este greu să rupi algoritmul și să poți trăi în prezent cu toată dedicația. Ești blestemat să te refugiezi într-un vis, în întregime la dispoziția lui, iar când visul se destramă, clipa prezentă ți se pare insuportabilă. Mai puțin dimineața, când totul este confuz, risipit între două lumi, nimic concret, doar o așteptare cuminte a răsăritului de soare.

 

O94A2119O94A2120O94A2121O94A2122

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s